Scrisoarea unei mame blonde, către fiica sa
Postat de Lau pe 15 ianuarie 2015 | 0 comentarii
Bună ziua draga mea fiică.
Dacă ai primit această scrisoare, înseamnă că ea a ajuns la tine. Dacă nu ai primit-o, dă-mi de ştire şi eu voi mai scrie una.
Eu scriu încet, deoarece ştiu că tu citeşti nu prea repede.
Timpul la noi e frumos, săptămâna trecută a plouat doar de două ori, la începutul săptămânii trei zile şi la sfârşitul săptămânii încă patru.
Apropo, în legătură cu paltonul ce ai zis să ţi-l trimit. Unchiul Vasile a spus că nasturii din metal sunt prea grei o să trebuiască să plătesc mai mult la poştă, aşa că am rupt nasturii şi i-am pus în buzunarul drept, ai să-i coşi tu la loc.
Tatăl tău a găsit un nou loc de muncă, acum sub el se află 500 de oameni, el e şef cosaş la cimitir. Sora ta s-a măritat şi acum aşteaptă un copil, dar, pentru că nu ştim dacă va fi fată sau băiat, încă nu ştiu dacă vei deveni mătuşă sau unchi. Mi-a spus că, dacă va fi fată o va numi ca pe mine, deşi îmi pare straniu să-şi numească copilul „Mama”.
Fratele tău a avut, nu demult, o peripeţie. A închis maşina şi a uitat cheile înăuntru. A fost nevoit să meargă 10 km până acasă, să ia cheile de rezervă şi să ne elibereze pe toţi din maşină.
Dacă ai să o întâlneşti pe verişoara ta, Lilia, transmite-i salutări, dacă nu ai s-o întâlneşti, atunci nu-i spune nimic.
Cu drag, mama ta!
P.S. Am vrut să pun şi nişte bani, dar am închis deja plicul.
